Saptamanile curg, si tare ma cuprinde dorul sa simt gustul inaltimilor. Mai intai plin de entuziasm, asteptand cu febrilitate prima tura in Fagaras, cu mintea plina de ultimele detalii citite prin carti pana inaintea plecarii, sau de imagini incredibil de atragatoare vazute prin reviste sau pe site-urile de munte.
Mai tarziu, arzand de nerabdare sa pun din nou piciorul pe creasta, sa ma bucur la vederea benzii rosii, sa ma simt din nou ca o gaza insignifianta cand norii se alearga nebuneste deaspura capului meu, crosetand varfurile de piatra. Sau ca un cuceritor al absolutului, cand cu rasuflarea intretaiata de la atata efort, arunc rucsacul din spate pe varf si nu ma pot hotari in care din cele patru zari sa ma uit mai intai.Oricum ar fi, si din oricare parte a Fagarasului ai intra, un punct de oprire absolut necesar ar trebui sa fie cabana BARCACIU.
Pentru ca aici, frumuseatea locurilor este si mai mult pusa in valoare de calitatea oamenilor, care au ales cu mult timp in urma sa paraseasca confortul orasului si sa investeasca munca lor pentru a tine in viata aceasta cabana.Nimic din ceea ce poti gasi in orasul ale carui lumini sclipesc jos in campie nu se compara cu atmosfera de cabana traditionala de aici: cu apa curenta la izvor (brrr!), cu magarusii care iti tin familiar companie la micul dejun in aburul diminetii, cu lumina lampilor cu carbid care-si proiecteza flacara jucausa pe peretii de lemn, cu soba pe care daca o prinzi duduind intr-o seara de iarna cu nametii cat casa afara zici ca l-ai apucat pe Dumnezeu de-un picior, cu ceaiul mare cat roata carului, plin de arome de padure, cu licoarea de bujori de munte rezervata numai cunoscatorilor, cu cerdacul presarat ici-colo cu flori uscate, de unde poti savura in tihna apusul, cu povestirile lui mos Petre la gura sobei – cand induiosator de triste, cand incredibil de trasnite…
O carte uriasa s-a scris deja, cu putin de la fiecare din cei care au poposit macar o data sub acest acoperis. A doua este si ea in curs. As putea scrie romane intregi despre aceste locuri, dar frumusetea este deplina cand ajungi sa le descoperi singur.Si daca locuri frumoase mai sunt inca – din fericire – o gramada prin muntii nostri, oameni mai plini de viata si de caldura umana ca aici, mult mai rar ai sa intalnesti. Oameni care iubesc oamenii si care au intotdeauna o vorba buna pentru necajiti, un sfat pentru ne-cunoscatori, un cuvant de lauda pentru o realizare, o incurajare de-a mai incerca pentru un esec, la fel ca si o ironie fina sau o replica dura pentru laudarosi sau inconstienti.Daca ai noroc, o sa cunosti aici o intreaga familie legata de munte. Mai intai pe mos Petre care inca mai bate potecile, si daca dai noaptea peste dansul zici ca te-ai intalnit cu ursul.
Apoi pe coana Mariana, a carei ciorba de salata verde cu afumatura mancata pe 1 Ianuarie – in creierii Fagarasilor – ar invia si mortii, ca sa nu mai vorbesc de sarmale si omlete si alte delicii. Apoi pe Mihai, care de ceva vreme duce cabana in spate, si care este cel mai in masura sa-ti indice – daca te simti in stare – cele mai incredibile variante de coborare cu schiurile (in picioare :)) de pe unde nici cu gandul nu gandesti… Pana la micutul Alex, nepotul argint viu, care ridica in picioare cabana cu energia lui debordanta, parand ca daca-si pune mintea intr-o clipa va ajunge direct pe Negoiu.
Vara sau iarna, primavara sau toamna, daca ajungi in Fagaras si poti sa treci pe la Barcaciu, coborand din creasta sau abia in drum spre varfuri, vei pleca de-acolo mai departe, daca nu mai plin de energie, cu siguranta mai bogat sufleteste. Asa ca nu rata sansa sa te opresti macar pentru putin timp in aceasta oaza de ospitalitate si frumusete.
Deseurile din zona Bârcaciu au fost colectate de 30 de membri ai clubului C.P.N.T. Brasov in urma unei actiuni de 3 zile! Va rugam nu aruncati gunoaie în spatiul montan! Fiecare dintre noi are obligatia fata de natura sa îsi duca deseurile la baza muntelui, la primul punct de colectare (orasul Avrig)! Va oferim saci de plastic pentru deseuri!
Va multumim!
